S -ar putea ca emoji să nu spună ceea ce crezi

Azi dimineață, tipul meu mi -a trimis un mesaj:

Și am trimis mesaje înapoi:

El a spus: „Bună dimineața! Este o zi frumoasă. Te iubesc!”

Și am scris înapoi: „Bună dimineața! Am o melodie în inima mea. Mwah! Te iubesc și pe tine.”

Eu și texterul suntem apropiați. Ne cunoaștem, așa că conversația noastră de emoj-doar a avut sens pentru noi. Mesajul este destul de lipsit de ambiguitate încât chiar și un observator exterior ar fi putut să -l interpreteze în mod similar. Dar nu este întotdeauna cazul când vine vorba de emoji. Deși familiaritatea și contextul au făcut ca acest mic schimb să aibă succes, cercetările arată că interpretarea emoji variază, în special în diferite culturi.

Asociațiile culturale ale emojiului comun

Ai crede că imaginile sunt un concept universal. Mai ales imagini foarte simple menite să transmită o idee sau o emoție. Dar întrebați orice artist vizual și vă vor spune că există atât de multe modalități de a interpreta o piesă de artă vizuală, cât există oameni care să o vadă. Luați faimoasa pictură a artistului norvegian Edvard Munch, The Scream .

A inspirat acest lucru:

Emoji este destinat să transmită frică. (De fapt, numele său este chip care țipă de frică.) Cei care știu pictura Munch ar putea vedea cu ușurință acest emoji ca transmitând exact asta. Alții ar putea să -l cheme pe Kevin McCallister doar în filmul acasă . Dar totuși alții o consideră o expresie de șoc sau uimire, mai degrabă decât de spaimă.

Fapt amuzant: Intenția reală a țipătului este mult mai stratificată decât ar sugera un „țipăt de frică”. Descrierea proprie a lui Munch este: „Mergeam pe drum cu doi prieteni când apunea soarele; dintr -o dată, cerul se întoarse la fel de roșu ca sângele.

Emojisii trebuiau să faciliteze comunicarea în culturi, dar juriul este cu siguranță în continuare dacă au reușit. Nu numai că apariția emojisului variază de -a lungul dispozitivelor, dar modul în care le interpretăm variază și în funcție de locul în care în lume s -a întâmplat să creștem.

Mormanul de poo este un excelent exemplu de diferențe culturale la locul de muncă. Culturile occidentale ar putea interpreta acest mic personaj oarecum figurat (așa cum ai putea, dacă ai încerca să transmită că ai avea o zi neplăcută) sau chiar literal (ceea ce nu necesită explicații suplimentare.)

Cu toate acestea, în Japonia, Micul Pleză fericită este un mod de a dori cuiva noroc. Cuvântul japonez pentru caca este unko . Pentru că se întâmplă să înceapă cu același sunet „oon” ca și cuvântul japonez pentru noroc, s-a născut un fenomen unic specific culturii. În Japonia, puteți cumpăra farmece de poop de aur și chiar bomboane în formă. . . Ei bine, îl obții.

Fapt amuzant: canadienii folosesc mai mult emoji -ul cu poop decât oameni din orice altă țară.

Există și alte exemple de cultură japoneză care inspiră emoji care nu le obțin majoritatea occidentalilor, sau cel puțin tind să le folosească într -un context diferit. Îl cunoști pe tipul care pare că aruncă o singură lacrimă?

Este de fapt un emoji numit Sleepy Face. Și asta nu este o lacrimă; Este o bulă snot. Asta mai degrabă, er. . . Efectul fermecător provine din anime -ul japonez, unde bula snot este adesea folosită pentru a picta o imagine comică a unui personaj somnoros.

Iată un alt emoji adesea interpretat greșit.

Dacă trăiești într -o cultură occidentală, s -ar putea să vezi asta ca o expresie a furiei, mai ales dacă ai urmărit suficiente desene animate în care personajul nebun răvășit suflă aburi din nările sale flămânzi. Dar țineți un minut!

Acel emoji este numit față cu aspectul triumfului. Este destinat să transmită un fel de sforăit deriziv pe care l -ați putea oferi dacă sunteți #winning.

Emojii pe care îi favorizăm variază și în funcție de țară. Potrivit unui raport popular din 2016 al Swiftkey:

• Canadienii scor cel mai mare în categoriile emoji la care s-ar putea să vă gândiți de obicei ca „All-American” (bani, raunchy, violent, sport).
• Francezii folosesc de patru ori mai mulți emoji de inimă decât vorbitorii altor limbi și este singura limbă pentru care un „zâmbet” nu este #1.
• Vorbitorii arabi folosesc emoji de flori și plante de patru ori mai mult decât media.
• Vorbitorii ruși sunt cei mai mari romantici, folosind de trei ori mai mulți emoji tematici romantici ca medie.
• Australia este pământul viciilor și îngăduința conform datelor emoji, folosind dublul cantității medii de emoji tematice cu alcool, cu 65% mai mult emoji de droguri decât media și lider atât pentru mâncăruri, cât și pentru emoji de vacanță.
• Americanii folosesc mai multe emoji tematice LGBT mai mult decât alții.
• Americanii conduc, de asemenea, pentru un sortiment aleatoriu de emoji și categorii, inclusiv cranii, tort de naștere, foc, tehnologie, carne și emoji cu temă feminină.

Emojis -urile sunt o limbă?

Emojisii au fost proiectați pentru a fi următorul pas evolutiv din emoticoane bazate pe text. Shigetaka Kurita, apoi un angajat la cel mai mare furnizor de telefonie mobilă din Japonia, i-a creat la începutul anului 1999. Sunt meniți să ofere un sistem bazat pe imagini pentru exprimarea ideilor sau emoțiilor abstracte (cum ar fi râsul, tristețea, confuzia sau sarcasmul) cu un singur personaj, similar cu kanji-ul japonez. De fapt, cuvântul „emoji” provine din japoneza e , adică imagine și moji , care înseamnă caracter.

Dar aceste personaje de imagine sunt un limbaj propriu? Iată câteva informații despre articolul din 2016 al lui Grammarly pe această temă:

Potrivit lui Johanna Nichols, fostă profesor de lingvistică la UC Berkeley, standardul de aur pentru distincția limbilor este „inteligibilitatea reciprocă”. Cu alte cuvinte, dacă un vorbitor al unei limbi și un vorbitor al altuia încearcă să converseze, se vor înțelege unii pe alții? Dacă răspunsul este „da”, al doilea vorbitor folosește un fel de dialect. Dacă răspunsul este „nu”, acea persoană a creat sau a adoptat o nouă limbă.

Deși viitorul emojis -urilor evoluează, majoritatea experților îi consideră în prezent ca fiind mai mult o îmbunătățire a limbii decât o limbă adecvată. Efectul lor este aditiv. Totuși, după cum ilustrează exemplul pe care l -am oferit la începutul acestui articol, este posibil să avem conversații cel puțin rudimentare în emoji.

Dar nu am fost destul de mulțumit că un scurt schimb de emoji ar putea indica o capacitate de înțelegere reciprocă. Am vrut să -l testez mai departe.

O încercare de conversație doar de emoj

Am înscris un prieten care să mă ajute să explorez ideea unei conversații emoji. Ne -am putea înțelege reciproc într -un scenariu ceva mai complex decât într -o bună dimineață bună?

Esha și cu mine ne cunoaștem de peste douăzeci de ani. Am devenit prieteni pentru că am bântuit aceleași arte și am scris o cameră de chat în primii ani ai internetului public. (May Prodigy se odihnește în pace.) Deși am avut norocul să ne agățăm în persoană aproape anual de când ne cunoaștem, cea mai mare parte a prieteniei noastre are loc online. Am simțit că, dacă vreo relație ar putea rezista la testul doar emojis, aceasta ar fi.

Esha și cu mine avem diferite medii culturale. A fost crescută în Hawaii, copilul părinților academici și artistici. Am fost crescut în Midwest -ul superior, copilul părinților clasei muncitoare care nu s -au deranjat să absolve liceul. Ea a trăit în Anglia de aproximativ doisprezece ani și devine mai integrată în acea societate. Eclaz Midwest Americana.

Am decis că o conversație ușor direcționată ne va permite cea mai bună șansă de succes, așa că ne -am pus reciproc întrebări și apoi am încercat să răspundem cu emoji.

Răspunsul emoji al lui Esha mi s -a părut destul de simplu. Iată ce am ghicit:

Se pare că am fost destul de aproape!

Acum, a fost rândul meu să spun o poveste emoji pentru Esha. Am sperat că pot transmite idei prin imagini, precum și ea. Iată cum a scăzut.

Și iată ce a ghicit Esha:

Bara laterală: folosesc „de fapt” prea des când scriu. Bine că știu cum să eficientizez când am citit. Din păcate, nu am citit în chat.

Înainte de a-mi propune să am această conversație doar de emoj, am fost convins că va eșua și nu va reuși comic. Dar Esha și cu mine ne cunoaștem bine. În retrospectivă, m -aș fi putut considera să aleg un prieten sau mai puțin comunicativ) sau mai puțin comunicativ) pentru experimentul meu, dacă aș dori să arăt provocările comunicării în mici imagini digitale.

Nu te teme niciodată. Samantha Lee a acoperit acest lucru. Pentru un articol din Quartz, a încercat să comunice doar în emoji pentru o zi. Rezultatele nu au fost aproape la fel de impresionante ca ale mele și ale lui Esha. Ea a scris:

Până la sfârșitul zilei, am învățat multe - și am testat puterea câtorva prietenii în acest proces. Trimiterea fără cuvinte se dovedește a fi foarte asemănătoare cu mâncarea de supă fără o lingură: este posibil, dar nu plăcut.

Emojii nu sunt altceva decât imagini care ar putea fi interpretate diferit de diferite grupuri de oameni, sau chiar de persoane diferite? Sau au șansa de a deveni universal? Oricum, emojii reprezintă un fenomen cultural unic. Trimite-ți prietenului tău un text de emoj-doar astăzi și vezi ce se întâmplă.